românii sunt obosiți, Jacobs și Coca-Cola
Timișoreana, românii se îmbată cu stil
McDonalds, când sunt beți, mănâncă orice
când nu se mai suport și florile se ofilesc în jurul lor, se trece la acțiune, Nivea pt subbraț și Ariel pt chiloți
Orange și Nokia, acum că miros și ei frumos (o dată/lună), își încearcă norocul la gagica aia mișto
românii sunt constipați, Danone
After-sex shower, after-shower sex
În fiecare zi, mă trezesc la aceeași oră și îmi e greață simțindu-mi corpul. Soarele nu mai mă iubește de ani, într-o zi am să îl dau jos. Caut feonul să mă încălzesc la coaie și sparg oglinzi pe unde trec. Îmi bat soția să îmi vină sângele în brațe. Mă cheamă Ionel și am probleme cu prostata.
impinge-ți vinul printre dinți și scuipă-l la vale,
întinde-ți mușchii obosiți, munciți la soare,
uită-ți numele și dă drumul ventilatorului: aer!
mângâie-ți patul, cearceaful e moale și rece,
închide-ți geamul, canicula Iadului îți bate la ușă,
uită-ți de școală, de facultă și întinde-te bine.
mai e doar puțin din Vară iar Vara e sfântă!
aluneci roșu suflul vântului voinic braț mâneca strânsă, venele țipă, te strânge de… durerea efortul de împingere reflexivă, tot înainte. refuz să cedez. cobor în continuare. cobor încă, simt mușchiul încordat, repaus și respir. continui să cobor. ușile privesc picioare, roșu lumină străpunge, ziua paisprezeceacum. unu doi trei PATRU. se topește moleșește, aș vrea să mă admir, prin oglindă, nobilul interior primitor de viață, raze. încă un an și voi dormi, încă un an și voi visa… noapte veșnică, coridor pentru urmași.
au fost clipe glorioase, când ochii mi-i evitai – iar acum, când explodez, cadavrul în putrefacție, mi-l admiri, mi-l diseci fără rușine, ochi ce parcă se răzbună. n-am făcut decât să ating, să îți umblu pe sub piele, te-am umplut de viață dulce UNU! și apoi țigarea-n gură, am revenit n-caleașca mea, să mă duc la propria înmormântare.
căci eu sunt soare.
azi am alergat până în Carrefour să îmi cumpăr țigări și cafea. Totul merge frumos, țigările îmi strălucesc, ambalate, în mână, zâmbetul pe buze. Ajung la cameră și observ că nu mai pot să respir. Mă pun în cur lângă ușă și îmi aprind o țigare, să îmi revin. Bineînțeles, între aceste pauze ale conșientului, am trecut în revizie toate cărțile pretențioase pe care le-am citit de când am aterizat la facultatea de pretențiozitate. Corpul îmi transpiră, mă afund în propriul monolog interior, holbându-mă la curul fetei ăsteia grase. Poartă ochelari cu rame groase, negri, și citește cine știe ce pula mea, deci trebuie să mă dau la ea, în fața facultății. O să îi vorbesc despre cum noua profesoară de materie inutilă este interesantă și alte chestii, cu țigarea în mână și în gură. Îmi beau cafeaua și mă uit la coperta abecedarului pretențiozității. Am transpirat și sunt obosit, așa că ascult dub step și mă uit la pereți, pentru că doar ei mă înțeleg. Scriu mesaje cu referințe culturale pe facebook și fetele îmi dau like, pentru că așa este frumos la facultate. peste o jumătate de oră, o să mă uit la ray william johnson și o să dau link pe facebook deși TOATĂ LUMEA ȘTIE DE RWJ. mie m-a plăcut înainte. acum o să fac o altă referință la o altă carte pretențioasă și o să mai fumez o țigare. mi-am luat gantere de 5 kile și îmi fac brațe de femeie și am curu mic, pantaloni strâmți. barba sper să îmi dea în următorii doi ani. corpul îmi cedează sub toată prostia și imbecilitatea mea. mă întorc în timp, să mai stau în cur în fața ușii. corpul mi se descompune. am hotărât să devin subtil.
întinsă e mâncarea – în farfurie, în fața ta – și balele se-amestecă, in ketchup. de pe raftul de la colț, ai luat pâinea cea mai ieftină și bună – cuvinte ce definesc, au ajuns la tine-n pat. ciorapii lângă pâine, teoria semnului lingvist. te privește, te cunoaște când ți se topește-n gură. masă gelatinoasă, mama cărnii tale dulci – ce te-aș pune la gingie, să te sug de vitamine – colesterolul dansează în vene. pentru ce a fost creat trupul nostru cel păros, cel iubit de etajul de gagici? un extraterestru alb lumină îți apare lângă pat, în timp ce tu – sex sălbatic, ocupat – și îți spune că-i minciună, că trupul nuadevărat. te oprești dar ai orgasm, talpile-ți sunt gâdilate, transpirația se scurge, cearceaful va fi schimbat.
trupul tău e un artefact. îngrijit, curat, plin de viață și legume, va zbura cândva în Cosmos. trupul tău este legătura, marțienii ne-au făcut, ne-au așezat frumos aici, am avut de lucru mult. acum suntem pregătiți. vom cunoaște Universul, cu subbrațul parfumat.
am hotărât să te înjunghii, să te las în balta-ți proprie de sânge, și când oi fi mare eu doctor, tu sclav să-mi fii să îmi dai bani ca să te cos.
de asemenea, de mâine, voi fi atent la tot ce îmi spui și o să mă gândesc la tine zilnic, și o să te mângâi la subbraț, și-o să îti fac poze sub cearceaf. maieul mi-e transpirat, de la atâta plictiseală – de primăvară, – încerc totuși să mă țin să nu fumez chiar și ciorba îmi miroase a tutun. femeile de peste drum stau în cur și trag din ea, nu le pasă de ovule, de copiii viitori, de burtica primitoare, sânul ce stă să cadă.
ești frumoasă. ești a mea. și acum, cad, genunchi, te rog – implor, coase-mi vena sfârtecată, până nu mă infectează zombie-ul din dormitor.
sunt un produs. data fabricarii sapte aprilie o mie nouasute nouazeci si unu, in provincie. impachetat frumos trec teste de calitate si ajung in rafturile capitalei, acum sunt la un alt nivel. nu am o parerea despre asta eticheta spune tot. sunt admirat de casnice si studente, strambind din nas la data expirarii si ingredientele nocive. asimilez informatii pentru urmatoarele teste de calitate. visez la un raft international, la clientela selecta. fumez ca un semn de rebeliune defect de fabricatie. garantia acopera viciile. nesatisfacut, clientul ma pune la loc pe raft. asimilez si mai multa informatie. citesc, ma duc la teatru, ma informez despre lume. port conversatii inteligente cu conservele de fasole de pe raion. am o viata sociala in Carrefour. un alt test de calitate. stres. folia este schimbata, o alta data de expirare imi este stampilata, pus la locul meu. o alta sansa, un nou client. albii prefera legumele si fructele locale. prietenii mei chinezi sunt intelegatori si naivi, ieftin si bun – made in china. acum am pachet ermetic. ma deschizi ma mirosi, ma inchizi ma pui la loc. ingrediente: citesc James Joyce si fumez Lucky Strike. de ceva vreme am si propria reclama, la televizor si in Adevarul de Seara. am devenit un nume suburban. sotia ta ma toarna in ciorbă.
i am a product consume me.
in the calm night of summer,
flight past parks and building of majesty,
hands of muscle running under,
gas station memories return.
summer, in the dead of night
stones of old through grassy paths,
strip body of weary colorful clothes
and dance your life away.
but now zombies attack!
nowhere to hide, they’ll get ya,
nowhere to run, they’re all over,
no help coming, everyone already
zombies zombies zombies,
guts, blood and rotten eyes,
dead but still alive, all so near.
they can smell warm flesh.
zombies zombies zombies,
not so fast and smart, you think,
but look behind and shall see,
barricade is down. groaning, moaning
boyfriend devoured, now a bloody mess,
you’re oh so fucked, alone with the
zombies zombies zombies,
they want to eat your brain.
oh, wait. sorry.
Mănânc în pat uitându-mă pe geam televizorul fiind închis. Fusese închis, de fapt, de către femeia mea imediat ce mi-a adus mâncarea. Știa că mănânc prea repede dacă mă uit la televizor dar nici nu mai țin minte ce era de văzut când era deschis așa că era bine oarecum că era închis. Îmi vedeam reflecția de om bătrân în televizor, cu ciorba în lingură și încă puțină scurgând pe barbă – acum pe izmene.
- Uite-o pe Georgeta, stă la poartă și ce se mai uită.
Femeia mea îmbătrânise dar încă ținea telecomanda în mână în picioare în tocul ușii ce dădea în hol. După gard, ce era de văzut era o altă babă pierdută în spațiu - fără mască de oxigen nu mai avea mult. Îi deschide ăla de o fute pe fiica mea. Perversul ăsta o fute pe fiica mea. Nu mai țin minte cum o cheamă. Ciorba e caldă.
- Asta nu mai face nimic toată ziua.
Acum urma să specifice același lucru și despre “aia din vale, cum o cheamă” dar eu trebuia să plec în cinci minute așa că puteam să mai rezist ascultând-o, gândindu-mă la toate organele genitale ce vor zbura pe lângă mine pe câmpie. În timpul meu de visare femeia povestește despre neamuri uitate de poștaș, tristețe atârnată în cuier, gumari vechi, copii cu eugenia în gură.
Deja eram în holul de ieșire și încă nu mi se trezise și nu știam de ce nu am luat smântână să pun în ciorba de mai devreme cu pâine și cartofi dar acum mă țin de balama și îmi strecor picioarele în cizmele intergalactice roșii – sângele tinereții mă așteaptă – și pășesc cu burta plină de pofte văzând toți sacii de porumb și mălai adunați si târâți de băiețandri roz, cămeși de in și pantaloni transpirați, sclavii mei.
Cizmele strălucesc în soare, picioarele îmi cedează și părul de pe spate îmi șoptește poezii frumoase. Totul se rezumă la apăsarea clanței și, mai întâi, eliberarea zăvorului. Struguri încă verzi și acri.
Pentru următoarele trei minute îmi planific gândul mă gândesc la pula mica a lui Nicolae, la pijamalele împuțite doarme în ele de vreo săptămână și tigaia cu fasole și cârnați în care mestec – și mă uit pe geam la fiica tocând ceapa și uitându-se la nepotul meu uitându-se în ochii ei, uitându-se la amândoi perversul ăla cu o cutie dă luminează până în suflet și adaug mai mult ulei că așa trebuie.
- Hai să vă fac o poză!
Trec pe lângă Georgeta și în adâncul oceanului monstrul visător aude un strigăt de iubire visul se sparge și devine real înoată cât poate, izmenele brusc devin foarte strâmte.
Păr miroase a șampon și mâinile vase curate,
Rochie, alb sutien mare, păr la subbraț era chiar puțin.
Și zâmbește dinți galbeni ca focul de iarnă,
Pula mea e tare ca piatra.
Îl văd venind cu cizme intergalactice, mă trage spre el, își pune casca de protecție bruiaje telepatice, mai strânge cureaua cu prezervative intergalactice, suflet măcinat ca grâul la moară dar calul nechează, și el se uită la mine, îmi cântă o poezie și se suie în mine, înfinge, stoarce, ciorba mea e mai bună.
Zbor – autostrada spațială, simt deja frigul prin pijamale și sângele îngheață între bucăți de pâine înmuiate acum două ore în– și simt iubirea pierdută în femeia de acasă și îmi aduc aminte de păsărica ei drăgălașă și aud cum țipă Cristina se zbate să iasă, afară din mă-sa și acum îmi văd, trupul meu e bătrân, timpul e al meu și totul e bine.
Were I thunder I would smite thee,
Drown you if I were water,
And deeply dig your grave
Were I a shovel.
Were I a knot I would hang thee,
Were I a blade I would pierce thee,
Follow you were I a bullet
And I’d draw near.
But although I am my own,
A deep voice is whispering
That I am more than all of it,
Cause I am hate.
[personal translation]
Scuipă în mâini însângerate, apucă lopata strâns, lovește înfige adânc și rupe umed pământul de sub picioare, praf și mizerie cu papuci de plastic. Cămașă purtată intens, spălată de transpirație și iubirea musculițelor, miros de paie, pălărie peste cap. Picioarele umbrite de pânză, pantaloni ce put a brânză, toate vibrează a tine. Te privesc acum din spate, umeri încordați, sub nevoile familiei, – buci catifelate prinse apăsate sub iubirea – ochilor înlăcrimați. Și te miști frumos pe tocuri, – țipă pământul sub tine – urcând scări spre-mpărăție, și săpând în continuare, groapa s-a adâncit.
le ia repede, deschide, aleargă. ba nu, se gândește, o să meargă încet, elegant. alunecă peste tricou, pantalonii pătați, ciorapi negri în papuci. papucii parcă îi vorbesc, insistent, repetat. ochii refuză. gura e ocupată, ține saliva. intră în peșteră, dechizând o altă ușă. e umed, întunecat. continuă să înainteze dar îi e greu. pe lângă șarpele gras și transpirat din mijlocul camerei, e greu să treci neobservat. s-au făcut studii în privința șerpilor grași și roz și s-a ajung la concluzia că sunt cele mai sensibile ființe la mișcare. poate reușește dacă doarme. acum doarme. scapă. ajunge la capătul peșterii.
un tip nu la fel de norocos va fi acolo. un tip care va trece pe lângă dihania din antecameră acum. de fapt, șansele sunt că deja a trecut. iubește din plin peretele, peretele îl iubește la loc. însă iubirea nu are ce căuta în văgăuna lui. am să îl mănânc. ce înseamnă asta? îl mestecă. văd gura mare, violentă, care îmi blochează drumul. definitiv. mă mestecă.
trage de acest omuleț atârnat cu capul în jos de o sfoară legată de tavan și vede lumina de pe hol, ușa mistică ce duce spre casă.
îți dă jos pantolnii, țipă la tine.
“cacă-te, ca la tine acasă.”
un caine așteaptă,
de două zile, chiar mai mult,
dar a uitat.
chiar și blana stă și ea,
mută, zbârlită, jegoasă,
dar așteapta.
ochii nici nu îndrăznesc,
altceva să mai conceapă,
bine, poate doar mancare.
insa, sufletul, labuța sa,
sunt acolo, chiar și coada.
nici nu s-a mai mișcat.
“gata, taci, că am vazut-o.
e verde, țopăie, va fi a mea.
în timp ce se apropie,
îmi ciulesc urechile de parcă,
aș fi gata, spre bila Cea Mare,
spre cer, să zbor.”
poc.
mingea.
lovește.
câinele.
ps. mingea era de tenis.
Recent comments.